Bazele credinței noastre

Credem în Biblie, ca adevărul relevat de Dumenezeu oamenilor, singura și cea mai înalta autoritate în orice problemă religioase sau cotidiană. Astfel acceptăm de exemplu, numai acele practici de credință pe care le putem găsi în Cuvântului Dumnezeu.
Credem în singurul și veșnicul Dumnezeu, care este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. El există în trei persoane. Credem în existența Domnului nostru Isus Christos ca Fiu. El a fost zămisit prin Duhul Sfânt, s-a născut din făcsioră, a trăit fără păcat, a făcut minuni, a murit pe cruce pentru păcatele noastre, a înviat, a fost ridicat în ceruri lângă dreapta Tatălui, și se va întoarce personal în slavă și autoritate deplină.
Credem în învierea trupului și în judecata finală. Credem, că există viață veșnică în Împărăția Cerurilor și că există osândă veșnică în Iad.
Credem, că fiecare om este păcătos și are nevoie de iertarea păcatelor, cere iertare este posibilă prin credința în sângele ispăsitoare a lui Isus Hristos. Mântuirea, salvarea este prin har, se obține numai prin credința în Isus Hristos, nu se poate obține prin nici o faptă religioasă.
Credem în pocăință, în botez (scufundare în apă) și în botezul în Duhul Sfânt, care sunt evenimente separate în viața omului ajuns la credință.
Credem în nașterea din nou prin Apă și prin Duhul Sfânt, fără care nimeni nu poate intră în Împărăția lui Dumnezeu.
Credem în Cina Domnului, prin care avem părtășie cu Isus Hristos.
Credem, că fiecare credincios este chemat la o viată curată, sfântă, la o părtășie vie cu Dumnezeu.
Credem în existența Îngerilor, duhuri trimise sa slujească pe aceia care vor moșteni mântuirea (Evrei 1:14).
Credem în existența Satanei și a duhurilor decăzute, care exercită activitatea lor în lumea păcătoasă în viața oamenilor, o activitate contrar voinței Lui Dumnezeu.
Credem, că Isus Hristos prin jertfa lui de pe Golgotă a biruit toate puterile Satanei și oamenilor care cred în El, la fel și Bisericii a dat autoritate să biruie și ei la fel.
Credem, că ungerea Duhului Sfânt lucrează și azi în biserică, care ungere eliberează pe cei captivi, vindecă pe cei care suferă de boli sufletești și trupești. Aceasta vindecare divină în Numele lui Isus se bazeaza pe lucrarea făcută de Iisus pe cruce (Isaia 53:4, Matei 8:16-17, Iacov 5:14-16).
Credem, că Biserica este comuniunea sființilor care cred în Isus Hristos, biserica locala este parte a Bisericii și este reprezentanta ei într-un loc anume. Capul Bisericii este Isus Hristos, care conduce și clădește Biserica prin darurile de slujire și prin darurile Duhului Sfânt. Credem, că bisericii locale sunt zidite pe munca de fundamentare a apostolilor și prorocilor. Isus Hristos fiind piatra din „capul unghiului” (Efeseni 2:20).
Credem, că Biserica, fiind Trupul lui Isus Hristos, are trimiterea să poarte și să arate caracterele și puterea lui Isus, să propăvăduiască vestea bună (evanghelia) la lumea pierdută, și să educe ucenici. Totodată a primit autoritatea și responsabilitatea că prin rugăciunile și atitudinea ei evlavioasă să influențeze avansarea Împărăției lui Dumnezeu pe Pământ.
Credem, că trăim în ultimele zile, când se va împlini prorocia lui Ioel:
„Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa vise! Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci.” (Fapte 2:16-18)
Credem, că Dumnezeu în aceste timpuri restabilește în Biserica lauda și închinarea prin duh:
„După aceea Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi daramaturile și-l voi înălța din nou: pentru că rămăsita de oameni să caute pe Domnul, ca și toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din vesnicie.” (Fapte 15:16-18)

Cuprins

1. Biblia
2. Persoana lui Dumnezeu, Sfânta Treime
3. Biserica
4. Practica credinței – momentele mai importante a vieții noastre credincioase

4.1 Pocăința
4.2 Nașterea din nou
4.3 Botezul în apă
4.4 Botezul cu Duhul Sfânt sau împlinirea cu Duhul Sfânt

5. Roadele Duhului Sfânt
6. Darurile Duhului Sfânt
7. Darurile de slujire
8. Slujbe
9. Scopul credinței

1. Biblia

Baza credinței noastre este Biblia întreagă – forma scrisă a Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeul viu prin Duhul Sfânt a revelat adevărurile Lui slujitorilor Lui, ca eisă le noteze.

2. Persoana lui Dumnezeu, Sfânta Treime

Dumnezeu este duh, ființă invizibilă și eternă, creatorul și susținătorul acestui univers. El s-a revelat în trei persoane diferite: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Aceste trei e unul singur.

1 Ioan 5,7 : „Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt, și acești trei una sunt.”

TATĂL este Domnul perfect, care are grijă de toate. Numai prin Isus putem să-L cunoaștem. Fiul este singurul Fiu al lui D-zeu, care era încă de la începuturi și a venit pe pământ în trupul lui Isus din Nazaret, care a fost conceput de Duhul Sfânt în Maria, s-a născut la Betlehem și s-a facut ca noi, dar fără păcat. În viața Lui de pe pământ a făcut voia Tatălui Său și s-a făcut ascultător până la moarte, care a fost împlinirea mântuirii. Domnul L-a înviat, El s-a apărut la 500 de oameni, s-a înălțat în ceruri și acum stă pe dreapta Tatălui. Dumnezeu L-a înălțat și a dat Lui toată slava și puterea.

Matei 28,18b : „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.”

ISUS HRISTOS este singura cale câtre Dumnezeu:

Ioan 14,6 : „Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

El este singurul mijlocitor între Dumnezeu și om.

1 Timotei 2,5 : „Căci este un singur Dumnezeu, și este un singur mijlocitor întreDumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.”

DUHUL SFÂNT, a treia persoană a lui Dumnezeu este o persoană reală care s-a făcut de la Tatăl și de la Fiul. Duhul Sfânt este dumnezeu, El dă slavă Lui Isus în biserică și călăuzește pe fiecare credincios la relație personală cu Isus Hristos. El este duhul adevărului, care ne învață la cunoașterea și închinarea Domnului:

Ioan 4,24 : „Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”

3. Biserica

Biserica este chemată de Dumnezeu, este comunitateacredincioșilor, celor care au acceptat munca de lucrarea de mântuirea lui Isus Hristos potrivit Cuvântului Său – Ela murit pentru păcatele noastre și a înviat pentru îndreptățireanoastră (Romani 4, 25) –, au pocătuit din păcatelelor, au mărturisit credința lor, s-au născut dinnou cu botezul în apă prin Duhul Sfânt. Biserica Universală, Trupul lui Isus nu este identică cu nici o organizație pământească. Membrii acestei biserici sunt cei care au murit în Domnul, cei care trăiesc, și L-au acceptat prin credință mântuirea lor și cei care urmează în viitor să fie chemați de Dumnezeu. Biserica, ca și Trupul lui Hristos este o organizație vie, în care membrii au relații între ei și colabobează cu Capul, cu Isus Hristos.

Coloseni 2,19 : „…și nu se ține strâns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, îi primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu.”

Biserica locală este comunitatea credincioșilor într-un timp și un loc. Ea face parte din biserica universală a lui Hrisots, este independentă și ea însăși își stabilește funcționarea ei prin consiliul presbiterilor.

4. Practica credinței – momentele mai importante a vieții noastre credincioase

Baza noastră este numai și numai Cuvântul lui Dumnezeu, nu facem nimic din ceea ce trage rădăcinile din tradiții religioase și nu are exemplu în Biblie sau contrazice acesta. Fiecare fapt uman, prin care ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să aibă ca sursă credința personală, nu lege sau tradiție omenesacă.

4.1 Pocăința

Din cauza căderii lui Adam, fiecare om se naște cu fire stricată.Aceasta este cauza vieții păcătoase.

Romani 3,10 : „După cum este scris: Nu este nici un om neprihănit, nici unulmăcar.”

Romani 3,22-23 : „Nu este nici o deosebire. Căci toți au păcătuit, șisunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”

Dumnezeu cheamă pe fiecare om la pocăință:

Fapte 17,30 : „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să sepocăiască.”

Matei 4,17 : „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.”

Puterea înrăutățirii umane este atât de mare, încât omul nu poate să se elibereze singur de acesta. Avem nevoie de intervenția supranaturală a Domnului, Cuvântul Lui ne face capabili să rupem stilul de viață păcătoasă. Această schimbarese numește pocăință. Prin pocăință, care se bazează pe o decizie liberă și personală, omul își dă seamă de starea lui păcătoasă, se întristează, se smerește în fața Domnului, mărturisește păcatele și acceptă pe Isus Hristos ca domnul și mântuitorul lui.

Romani 10,13 : „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

După aceea se lasă de faptele păcătoase. Prin pocăința Dumnezeu dă dreptatea lui Isus celui pocăit și așa el se scapă de condamnarea veșnică și câștigă viață eternă.

Romani 3,24 : „și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.”

4.2 Nașterea din nou

Răspunsul lui Dumnezeuzeu la pocăință. Domnul atinge duhul mort al omului, care era rupt de la Dumnezeu din cauza căderii omului și acest duh va fi renăscutde Duhul Sfânt, pentru o viață nouă.

4.3 Botezul în apă

Botezul în apă este confirmarea externă a schimbării interne, care deja s-a făcut în viața unui creștin după pocăirea sa. Este un fapt simbolic încare omul credincios se identifică cu moartea și învierea lui Isus Hristos. El totodată dovedește, ca este gata să trăiască o viață de placul lui Dumnezeu și vrea să-L slujească toată viațalui. Omul botezat urmează exemplul Domnului Isus, care a zis următoarele, când s-a botezat:

Matei 3, 15: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”

Cineva poate fi botezat numai după credințasa a devenit vie în Isus Hristos și a decis că vrea să urmeze pe Isus și în botezul în apă.

Marcu 16,16 : „Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu vacrede, va fi osândit.”

Fiindcă un prunc nu poate să îndeplinească condiþiile biblice enumerate mai sus, botezul copiilor nu are nici o esenþă. Copilul nu poate să creadă și nu poate să-și ia decizii. Prin botez, omul creștin îndeplinește toate cerințele lui Dumnezeu ca el să fie sigur de mântuirea sa.

4.4 Botezul cu Duhul Sfânt sau împlinirea cu Duhul Sfânt

Acesta nu este identică și nu se întâmplă înaceași timp cu nașterea din nou. Botezul cu Duhul Sfânteste un eveniment, când prezența și puterea Duhului Sfânt împlineștepersonalitatea omului credincios. Numai Isus Hristos poate boteza cu DuhulSfânt, acest fapt făcând parte din slujirea Lui de Marele Preot:

Luca 3,16 : „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, … el vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.”

Faptele 1,5 : „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” - cuvintele lui Isus înainte de a se înălța în ceruri. Botezul cu Duhul Sfânt are mai multesemne exterioare, dar semnul de încredere este vorbirea înalte limbi, când credinciosul începe să vorbească într-o limbă necunoscută lui prin Duhul Sfânt.

Faptele 2,4 : „șitoți s-au umplut de Duh Sfânt, și au începutsă vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”

Condiția primirii duhului Sfânt este credința în Isus Hristos. Puterea, care o primim în felul acesta, neeste dată pentru slujire: propovăduirea evangheliei, mărturisire,vindecare, scoaterea demonilor, etc.

5. Roadele Duhului Sfânt

Galateni 5, 22: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facerea de bine, credincioșie, blîndețe, stăpînirede sine.”

Prezența acestora în viațaunui om, creștin dă dovada despre viața sa practică cuIsus Hristos, sinceritatea pocăinței pentru că acesteroade sunt caracteristicile lui Isus Hristos. (Pe parcursul viețiinoastre creștine, aceste roade vor fi tot mai accentuate în noi.)

6. Darurile Duhului Sfânt

Duhul Sfânt se manifestă și astăzi într-un mod supranatural în Biserică între creștinii care sunt umpluți de El. Dumnezeu dă aceste daruri într-un mod suveran, care după 1 Corinteni 12 pot fi următoarele: darurile revelației: vorbirea de cunoștință, vorbirea de înțelepciune, deosebirea duhurilor, darurile puterii: credință, vindecare, miracole, darurile vorbirii: prorocie, vorbirea în limbi, tălmăciuirealimbilor. Darurile Duhului Sfânt sunt date pentru beneficiul zidirii a Trupului lui Isus, pentru nevoi fizice și spiritule, pentru rezolvarea problemelor, continuarea și extinderea slujirii lui Isus Hristos.

7. Darurile de slujire

Cea mai mare demnitate în Biserică este Isus Hristos. El este Capul bisericii și toate celelalte slujirisunt supuse Lui.

Efeseni 4,11-12 : „și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști;pe alții, păstori și învățători,pentru desăvârșirea sfinților, în vederealucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”

Darurile slujirii sunt pentru slujire și nu pentru dominație.

Apostol: ambasadorul lui Isus Hristos, sarcina sa este plantarea și întărirea bisericilor.

Proroc: transmite mesajul lui Dumnezeu, care poatesă fie viziune, revelaþie, pentru zidirea bisericii.

Evanghelist: spune vestea cea bună despre mântuire,continuă slujirea lui Isus: predică Împărăþia lui D-zeu, vindecă bolnavi, scoate demoni.

Păstor: slujitorul, conducătorul bisericiilocale. El hrănește biserica cu cea mai potrivită hrană sufletească și spirituală.

Învățător: ajută credincioșii la cunoașterealui Dumnezeu. Învață, explică Cuvântullui dumnezeu.

8. Slujbe

În fiecare duminică ținem slujbe. Aici se adună credincioșii, ca să exprime respectul, recunoștința, lauda și slava față de Dumnezeu în numele lui Isus Hristos cu ajutorul Duhului Sfânt.

Părțileprincipale ale unei slujbe:

Rugăciune: rugăciune comună, ne apropiem de Dumnezeu în rugăciune, mijlocim, ne rugăm unii pentru alții și pentru nevoi și probleme spirituale sau fizice.

Laudă și închinare: exprimăm recunoștința, lauda și închinarea noastră Domnului într-o formă liberă, care poate să fie cântec, dans, bateri din palme sau aplecare în prezența Domnului.

Mărturie: trăiri, experiențe despre lucrarea Dumnezeului în viețile noastre personale.

Predică: parte importantă a slujbei, în care proclamăm și învățăm Cuvântul lui Dumnezeu.

Cina Domnului: socotim o slujbă deosebită, când avem comunitate cu trupul și sângele lui Isus Hristos prin pâine și vin.

Colectă: pentru răspândirea evangheliei,achitarea plăților bisericii și nevoile sfinților.

9. Scopul credinței

Scopul final este întâlnirea personală cu Dumnezeu. Baza credinței este învierea Domnului Isus.

„Cel care L-a înviat pe Isus, va învia și pe noi prin puterea Sa.”

Așacum Isus a înviat, noi toți vom învia: cei drepțipentru viața veșnică iar cei răi pentru condamnareaveșnică. La înviere trupul va fi format din nou, vaavea a stare nestricată, Domnul va chema duhul și sufletul omului și personalitatea sa va fi restabilită. Iar cei care sunt înscriși încartea vieții, vor rămâne în slava prezenței Domnului în veci.

[Pagina de start]