- Credem în Biblie, ca adevărul relevat de Dumenezeu oamenilor, singura şi cea mai înalta autoritate în orice problemă religioase sau cotidiană. Astfel acceptăm de exemplu, numai acele practici de credinţă pe care le putem găsi în Cuvântului Dumnezeu.
- Credem în singurul şi veşnicul Dumnezeu, care este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. El există în trei persoane. Credem în existenţa Domnului nostru Isus Christos ca Fiu. El a fost zămisit prin Duhul Sfânt, s-a născut din făcsioră, a trăit fără păcat, a făcut minuni, a murit pe cruce pentru păcatele noastre, a înviat, a fost ridicat în ceruri lângă dreapta Tatălui, şi se va întoarce personal în slavă şi autoritate deplină.
- Credem în învierea trupului şi în judecata finală. Credem, că există viaţă veşnică în Împărăţia Cerurilor şi că există osândă veşnică în Iad.
- Credem, că fiecare om este păcătos şi are nevoie de iertarea păcatelor, cere iertare este posibilă prin credinţa în sângele ispăsitoare a lui Isus Hristos. Mântuirea, salvarea este prin har, se obţine numai prin credinţa în Isus Hristos, nu se poate obţine prin nici o faptă religioasă.
- Credem în pocăinţă, în botez (scufundare în apă) şi în botezul în Duhul Sfânt, care sunt evenimente separate în viaţa omului ajuns la credinţă.
- Credem în naşterea din nou prin Apă şi prin Duhul Sfânt, fără care nimeni nu poate intră în Împărăţia lui Dumnezeu.
- Credem în Cina Domnului, prin care avem părtăşie cu Isus Hristos.
- Credem, că fiecare credincios este chemat la o viată curată, sfântă, la o părtăşie vie cu Dumnezeu.
- Credem în existenţa Îngerilor, duhuri trimise sa slujească pe aceia care vor moşteni mântuirea (Evrei 1:14).
- Credem în existenţa Satanei şi a duhurilor decăzute, care exercită activitatea lor în lumea păcătoasă în viaţa oamenilor, o activitate contrar voinţei Lui Dumnezeu.
- Credem, că Isus Hristos prin jertfa lui de pe Golgotă a biruit toate puterile Satanei şi oamenilor care cred în El, la fel şi Bisericii a dat autoritate să biruie şi ei la fel.
- Credem, că ungerea Duhului Sfânt lucrează şi azi în biserică, care ungere eliberează pe cei captivi, vindecă pe cei care suferă de boli sufleteşti şi trupeşti. Aceasta vindecare divină în Numele lui Isus se bazeaza pe lucrarea făcută de Iisus pe cruce (Isaia 53:4, Matei 8:16-17, Iacov 5:14-16).
- Credem, că Biserica este comuniunea sfiinţilor care cred în Isus Hristos, biserica locala este parte a Bisericii şi este reprezentanta ei într-un loc anume. Capul Bisericii este Isus Hristos, care conduce şi clădeşte Biserica prin darurile de slujire şi prin darurile Duhului Sfânt. Credem, că bisericii locale sunt zidite pe munca de fundamentare a apostolilor şi prorocilor. Isus Hristos fiind piatra din „capul unghiului” (Efeseni 2:20).
- Credem, că Biserica, fiind Trupul lui Isus Hristos, are trimiterea să poarte şi să arate caracterele şi puterea lui Isus, să propăvăduiască vestea bună (evanghelia) la lumea pierdută, şi să educe ucenici. Totodată a primit autoritatea şi responsabilitatea că prin rugăciunile şi atitudinea ei evlavioasă să influenţeze avansarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ.
- Credem, că trăim în ultimele zile, când se va împlini prorocia lui Ioel:
„Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.” (Fapte 2:16-18)
- Credem, că Dumnezeu în aceste timpuri restabileşte în Biserica lauda şi închinarea prin duh:
„După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi daramaturile şi-l voi înălţa din nou: pentru că rămăsita de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din vesnicie.” (Fapte 15:16-18)
[Descripţia extinsă a expresiilor]
Cuprins
1. Biblia
Baza credinţei noastre este Biblia întreagă – forma scrisă a Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeul viu prin Duhul Sfânt a revelat adevărurile Lui slujitorilor Lui, ca eisă le noteze.
2. Persoana lui Dumnezeu, Sfânta Treime
Dumnezeu este duh, fiinţă invizibilă şi eternă, creatorul şi susţinătorul acestui univers. El s-a revelat în trei persoane diferite: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aceste trei e unul singur.
1 Ioan 5,7 : „Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.”
TATĂL este Domnul perfect, care are grijă de toate. Numai prin Isus putem să-L cunoaştem. Fiul este singurul Fiu al lui D-zeu, care era încă de la începuturi şi a venit pe pământ în trupul lui Isus din Nazaret, care a fost conceput de Duhul Sfânt în Maria, s-a născut la Betlehem şi s-a facut ca noi, dar fără păcat. În viaţa Lui de pe pământ a făcut voia Tatălui Său şi s-a făcut ascultător până la moarte, care a fost împlinirea mântuirii. Domnul L-a înviat, El s-a apărut la 500 de oameni, s-a înălţat în ceruri şi acum stă pe dreapta Tatălui. Dumnezeu L-a înălţat şi a dat Lui toată slava şi puterea.
Matei 28,18b : „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”
ISUS HRISTOS este singura cale câtre Dumnezeu:
Ioan 14,6 : „Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
El este singurul mijlocitor între Dumnezeu şi om.
1 Timotei 2,5 : „Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor întreDumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.”
DUHUL SFÂNT, a treia persoană a lui Dumnezeu este o persoană reală care s-a făcut de la Tatăl şi de la Fiul. Duhul Sfânt este dumnezeu, El dă slavă Lui Isus în biserică şi călăuzeşte pe fiecare credincios la relaţie personală cu Isus Hristos. El este duhul adevărului, care ne învaţă la cunoaşterea şi închinarea Domnului:
Ioan 4,24 : „Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
3. Biserica
Biserica este chemată de Dumnezeu, este comunitateacredincioşilor, celor care au acceptat munca de lucrarea de mântuirea lui Isus Hristos potrivit Cuvântului Său – Ela murit pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţireanoastră (Romani 4, 25) –, au pocătuit din păcatelelor, au mărturisit credinţa lor, s-au născut dinnou cu botezul în apă prin Duhul Sfânt. Biserica Universală, Trupul lui Isus nu este identică cu nici o organizaţie pământească. Membrii acestei biserici sunt cei care au murit în Domnul, cei care trăiesc, şi L-au acceptat prin credinţă mântuirea lor şi cei care urmează în viitor să fie chemaţi de Dumnezeu. Biserica, ca şi Trupul lui Hristos este o organizaţie vie, în care membrii au relaţii între ei şi colabobează cu Capul, cu Isus Hristos.
Coloseni 2,19 : „…Şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.”
Biserica locală este comunitatea credincioşilor într-un timp şi un loc. Ea face parte din biserica universală a lui Hrisots, este independentă şi ea însăşi îşi stabileşte funcţionarea ei prin consiliul presbiterilor.
4. Practica credinţei – momentele mai importante a vieţii noastre credincioase
Baza noastră este numai şi numai Cuvântul lui Dumnezeu, nu facem nimic din ceea ce trage rădăcinile din tradiţii religioase şi nu are exemplu în Biblie sau contrazice acesta. Fiecare fapt uman, prin care ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să aibă ca sursă credinţa personală, nu lege sau tradiţie omenesacă.
4.1 Pocăinţa
Din cauza căderii lui Adam, fiecare om se naşte cu fire stricată.Aceasta este cauza vieţii păcătoase.
Romani 3,10 : „După cum este scris: Nu este nici un om neprihănit, nici unulmăcar.”
Romani 3,22-23 : „Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit, şisunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”
Dumnezeu cheamă pe fiecare om la pocăinţă:
Fapte 17,30 : „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să sepocăiască.”
Matei 4,17 : „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”
Puterea înrăutăţirii umane este atât de mare, încât omul nu poate să se elibereze singur de acesta. Avem nevoie de intervenţia supranaturală a Domnului, Cuvântul Lui ne face capabili să rupem stilul de viaţă păcătoasă. Această schimbarese numeşte pocăinţă. Prin pocăinţă, care se bazează pe o decizie liberă şi personală, omul îşi dă seamă de starea lui păcătoasă, se întristează, se smereşte în faţa Domnului, mărturiseşte păcatele şi acceptă pe Isus Hristos ca domnul şi mântuitorul lui.
Romani 10,13 : „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”
După aceea se lasă de faptele păcătoase. Prin pocăinţa Dumnezeu dă dreptatea lui Isus celui pocăit şi aşa el se scapă de condamnarea veşnică şi câştigă viaţă eternă.
Romani 3,24 : „Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.”
4.2 Naşterea din nou
Răspunsul lui Dumnezeuzeu la pocăinţă. Domnul atinge duhul mort al omului, care era rupt de la Dumnezeu din cauza căderii omului şi acest duh va fi renăscutde Duhul Sfânt, pentru o viaţă nouă.
4.3 Botezul în apă
Botezul în apă este confirmarea externă a schimbării interne, care deja s-a făcut în viaţa unui creştin după pocăirea sa. Este un fapt simbolic încare omul credincios se identifică cu moartea şi învierea lui Isus Hristos. El totodată dovedeşte, ca este gata să trăiască o viaţă de placul lui Dumnezeu şi vrea să-L slujească toată viaţalui. Omul botezat urmează exemplul Domnului Isus, care a zis următoarele, când s-a botezat:
Matei 3, 15: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”
Cineva poate fi botezat numai după credinţasa a devenit vie în Isus Hristos şi a decis că vrea să urmeze pe Isus şi în botezul în apă.
Marcu 16,16 : „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu vacrede, va fi osândit.”
Fiindcă un prunc nu poate să îndeplinească condiþiile biblice enumerate mai sus, botezul copiilor nu are nici o esenþă. Copilul nu poate să creadă şi nu poate să-şi ia decizii. Prin botez, omul creştin îndeplineşte toate cerinţele lui Dumnezeu ca el să fie sigur de mântuirea sa.
4.4 Botezul cu Duhul Sfânt sau împlinirea cu Duhul Sfânt
Acesta nu este identică şi nu se întâmplă înaceaşi timp cu naşterea din nou. Botezul cu Duhul Sfânteste un eveniment, când prezenţa şi puterea Duhului Sfânt împlineştepersonalitatea omului credincios. Numai Isus Hristos poate boteza cu DuhulSfânt, acest fapt făcând parte din slujirea Lui de Marele Preot:
Luca 3,16 : „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, … el vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”
Faptele 1,5 : „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” - cuvintele lui Isus înainte de a se înălţa în ceruri. Botezul cu Duhul Sfânt are mai multesemne exterioare, dar semnul de încredere este vorbirea înalte limbi, când credinciosul începe să vorbească într-o limbă necunoscută lui prin Duhul Sfânt.
Faptele 2,4 : „Şitoţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au începutsă vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”
Condiţia primirii duhului Sfânt este credinţa în Isus Hristos. Puterea, care o primim în felul acesta, neeste dată pentru slujire: propovăduirea evangheliei, mărturisire,vindecare, scoaterea demonilor, etc.
5. Roadele Duhului Sfânt
Galateni 5, 22: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facerea de bine, credincioşie, blîndeţe, stăpînirede sine.”
Prezenţa acestora în viaţaunui om, creştin dă dovada despre viaţa sa practică cuIsus Hristos, sinceritatea pocăinţei pentru că acesteroade sunt caracteristicile lui Isus Hristos. (Pe parcursul vieţiinoastre creştine, aceste roade vor fi tot mai accentuate în noi.)
6. Darurile Duhului Sfânt
Duhul Sfânt se manifestă şi astăzi într-un mod supranatural în Biserică între creştinii care sunt umpluţi de El. Dumnezeu dă aceste daruri într-un mod suveran, care după 1 Corinteni 12 pot fi următoarele: darurile revelaţiei: vorbirea de cunoştinţă, vorbirea de înţelepciune, deosebirea duhurilor, darurile puterii: credinţă, vindecare, miracole, darurile vorbirii: prorocie, vorbirea în limbi, tălmăciuirealimbilor. Darurile Duhului Sfânt sunt date pentru beneficiul zidirii a Trupului lui Isus, pentru nevoi fizice şi spiritule, pentru rezolvarea problemelor, continuarea şi extinderea slujirii lui Isus Hristos.
7. Darurile de slujire
Cea mai mare demnitate în Biserică este Isus Hristos. El este Capul bisericii şi toate celelalte slujirisunt supuse Lui.
Efeseni 4,11-12 : „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti;pe alţii, păstori şi învăţători,pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederealucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”
Darurile slujirii sunt pentru slujire şi nu pentru dominaţie.
Apostol: ambasadorul lui Isus Hristos, sarcina sa este plantarea şi întărirea bisericilor.
Proroc: transmite mesajul lui Dumnezeu, care poatesă fie viziune, revelaþie, pentru zidirea bisericii.
Evanghelist: spune vestea cea bună despre mântuire,continuă slujirea lui Isus: predică Împărăþia lui D-zeu, vindecă bolnavi, scoate demoni.
Păstor: slujitorul, conducătorul bisericiilocale. El hrăneşte biserica cu cea mai potrivită hrană sufletească şi spirituală.
Învăţător: ajută credincioşii la cunoaşterealui Dumnezeu. Învaţă, explică Cuvântullui dumnezeu.
8. Slujbe
În fiecare duminică ţinem slujbe. Aici se adună credincioşii, ca să exprime respectul, recunoştinţa, lauda şi slava faţă de Dumnezeu în numele lui Isus Hristos cu ajutorul Duhului Sfânt.
Părţileprincipale ale unei slujbe:
Rugăciune: rugăciune comună, ne apropiem de Dumnezeu în rugăciune, mijlocim, ne rugăm unii pentru alţii şi pentru nevoi şi probleme spirituale sau fizice.
Laudă şi închinare: exprimăm recunoştinţa, lauda şi închinarea noastră Domnului într-o formă liberă, care poate să fie cântec, dans, bateri din palme sau aplecare în prezenţa Domnului.
Mărturie: trăiri, experienţe despre lucrarea Dumnezeului în vieţile noastre personale.
Predică: parte importantă a slujbei, în care proclamăm şi învăţăm Cuvântul lui Dumnezeu.
Cina Domnului: socotim o slujbă deosebită, când avem comunitate cu trupul şisângele lui Isus Hristos prin pâine şi vin.
Colectă: pentru răspândirea evangheliei,achitarea plăţilor bisericii şi nevoile sfinţilor.
9. Scopul credinţei
Scopul final este întâlnirea personală cu Dumnezeu. Baza credinţei este învierea Domnului Isus.
„Cel care L-a înviat pe Isus, va învia şi pe noi prin puterea Sa.”
Aşacum Isus a înviat, noi toţi vom învia: cei drepţipentru viaţa veşnică iar cei răi pentru condamnareaveşnică. La înviere trupul va fi format din nou, vaavea a stare nestricată, Domnul va chema duhul şi sufletul omului şi personalitatea sa va fi restabilită. Iar cei care sunt înscrişi încartea vieţii, vor rămâne în slava prezenţei Domnului în veci.
[Înapoi] [Pagina de start]
Despre noi